Elastografia mamară este o aplicație a ecografiei clasice. În cadrul Centrului Medical Dr. Frăsie există un aparat HITACHI Arietta 70, dotat cu modulul elastografic static, cea mai bună variantă de elastografie în ceea ce privește elastografia mamară.

Elastografia mamară măsoară duritatea leziunilor nodulare, comparativ cu țesuturile învecinate sănătoase.

Cu cât duritatea este mai mare, cu atât riscul de malignitate este mai mare. Elastografia permite două tipuri de evaluare:

• calitativă, individualizată ca o hartă colorată cu evaluarea durității în funcție cu scala, mapa de culori;
• cantitativă – prin evaluarea, prin comparare cu țesuturile din jur.

Elastografia permite și evaluarea invaziei ductale dar oferă și informații despre invazia perinodulară.

Rolul elastografiei a fost certificat de către Societatea Europeană de Ecografie și există îndrumări EFSUNB unde elastografia este parte integrantă în managementul leziunilor mamare.

Sânul are o structură anatomică formată din 10-15 lobuli care converg de la periferie spre centru. În mod ideal, orice evaluare imagistică ar trebui să permită vizualizarea tocmai a acestor structuri.

Peste 90% din afecțiunile mamare pornesc de la interfață dintre grăsimea premamară/țesutul glandular și ligamentele COOPER.

La nivelul așa numitei TDLU (unitatea ducta – lobulară). Evaluarea acestei regiuni TDLU permite identificarea formațiunilor (chist, microchist, adenoma, carcinom), în stadii incipiente.

Studiul ductelor intralobulare, grosimea pereților, eventualele ecouri interioare, prezența sau nu a semnalului Doppler, cuplate cu elastografia acestor segmente, permite decelarea precoce a carcinoamelor intraductale.

Cu toate acestea, combinație RMN – mamografie – ecografie, crește sensibilitatea detecției cancerelor mamare.

La ora actuală, în general, mamografia reprezintă metoda de screening populațional pentru că este rapidă și ieftină.

Ea are însă două dezavantaje majore:

• este cea mai iradiantă radiografie (450 microSv față de 150 microSv pentru o radiografie cord, pulmonar de exemplu);
• nu oferă detalii anatomice.

Mamografia oferă o imagine mai ales a țesutului adipos și conjunctiv din sân, dar nici o informație aspura țesutului glandular, cel care este locul și sursa afecțiunilor mamare. Mamografia oferă mai multe informatii despre reacția țesutului sănătos și încercarea de a limita extinderea carcinomului, fără detali despre leziunea în sine.

Mamografia rămâne o tehnică de screening populațional dar nu este o metodă de detecție precoce a cancerelor mamare. Studiile de specialitate susțin că leziunea canceroasă poate fi prezentă cu până la 5 ani înaintea detectării acesteia prin mamografie.

O mamografie “curată” nu înseamnă neapărat lipsa oricărei leziuni. Mamografia însă își păstrează foarte bine rolul în aprecierea micro și macro calcificărilor de la nivelul sânului.

RMN-ul se bazează pe identificarea preferențială cu substanță de contrast a angiogenezei – vase de sânge noi care hrănesc cancerul dar din păcate nu oferă date importante referitoare la anatomia lobulară. Cu minusuri și plusuri toate cele trei metode sunt complementare, fiecare performând dintr-un anumit aspect. Ecoelastografia mamară își are un loc de frunte în depistarea leziunilor în stadii precoce.